Mihai Constantinescu – Iubiti si cainii vagabonzi
1.La uşa mea, azi noapte a venit
Un câine amărât şi prăpădit.
Tremura de frică, vai de el,
Ce viaţă necăjită de căţel…
Ce viaţă necăjită de căţel…
I-am dat mâncare, apă, şi i-am spus
“Toţi te hulesc atunci când eşti supus”
Stai la mine şi-ţi voi da
Linişte şi-un ţol de catifea
“Toţi te hulesc atunci când eşti supus”
Stai la mine şi-ţi voi da
Linişte şi-un ţol de catifea
2.A rămas la mine şi-mi plăcea
Că pe cei răi din stradă îi lătra
Copiii uneori îl necăjeau
Când peste gard, cu pietre-n el dădeau
Că pe cei răi din stradă îi lătra
Copiii uneori îl necăjeau
Când peste gard, cu pietre-n el dădeau
L-am bătut atunci când a muşcat
Un om care părea nevinovat
Mai târziu însă-am aflat
Că omul era hoţ adevărat
Un om care părea nevinovat
Mai târziu însă-am aflat
Că omul era hoţ adevărat
REF:Iubiţi şi câinii vagabonzi
Sunt mai cinstiţi şi uneori mai lorzi.
Sunt mai cinstiţi şi uneori mai lorzi.
3.Povestea-aceasta are şi final:
Un câine e un prieten ideal
Te-ascultă, te aşteaptă generos
Şi-atunci când nu-i poţi oferi un os.
Un câine e un prieten ideal
Te-ascultă, te aşteaptă generos
Şi-atunci când nu-i poţi oferi un os.
Să nu-i loviţi în suflete ca noi
Nu-i tăvăliţi cu vorbe prin noroi
Oamenii te părăsesc
Dar câinii şi la greu te însoţesc
Nu-i tăvăliţi cu vorbe prin noroi
Oamenii te părăsesc
Dar câinii şi la greu te însoţesc
REF:Iubiţi şi câinii vagabonzi
Sunt mai cinstiţi şi uneori mai lorzi.
Sunt mai cinstiţi şi uneori mai lorzi.
Comentarii
Trimiteți un comentariu